Cheielul lipsa

Ili: Mami, tu nu ai cheiel

Eu (plictisita): Da?

Ili: Mamiiiii,  tu nu ai cheiel

Eu (tot plictisita): Nu, n-am

Ili: Mamiiiii,  tu nu ai cheiel

Eu (ma prind ce zice ea): Cum?!? Eu nu am creier?

Ili: Nu, l-ai uitat in tren maine (mereu zice maine in loc de ieri)

Eu: Pai daca nu as avea creier nu as putea sa vorbesc, sa ma misc, sa gandesc (chipurile)

Ili: Dar stai linistita, mami, iti dau de la mine ca eu am doua cheiele

… si incepe sa se caute in ureche, scoate un cheiel si mi-l da … uuufffff …. m-a salvat

Amprente

Azi dimineata mi-am adus aminte de cadoul pe care l-am facut la botez nanei: un tablou cu amprenta piciorusului lui Ili si mi-a parut rau ca nu am facut si pentru noi unul atunci 😦 asta e, hai sa fac acum ceva, dupa o scurta cautare, prietenul google m-a dus aici si nu mi-a venit sa cred ce simplu este! Cum am ajuns acasa ne-am pus pe treaba, in timp ce altii framantau cozonacii, noi framantam plastilina si ne luam amprentele 🙂